Privind spre cer calatoresc peste campii intinse pana la stele pe un cal negru precum cristalele de onix.plutesc usor pe versurile ,,only time" de Enya...Vreau sa zbor,departe de aceasta lume ingusta,departe de oameni,departe de rautate,departe de lipsa de dragoste intr-o lume in care totul imi imbata inima cu fericire...o lume dincolo de timp,o lume dincolo de durere.totul ne sta in putere,totul este posibil.De ce alegeti sa ramaneti aici cand putem crea paradisul nostru pe pamant?De ce alegeti sa suferiti cand puteti trai o viata de bucurii si iubire?De ce nu vreti sa ma urmati spre gloria care se afla doar la un vis departare de noi?...Ma-nchin fortat in fata lumii voastre,dar inima mea tanjeste inca dupa lumea lui.priviti in jurul vostru,voi nu vedeti cat e de seaca si goala aceasta realitate?...de ce nu stiti inca sa o infruntati?
Sunt ani lumina intre mine si cer,dar eu il simt aproape.o stea coboara,desprinzandu-se usor,pana la pamant,urmata de inca una,apoi inca una...pasesc sfioasa pe scara alba,sprivesc pamantul pe care il doresc de acolo.Privesc un lac intins,cu apa oglinda de argint...Privesc sute de crini albi inconjurandu-l,daruindu-i ofranda cate o petala cu parfum imbietor.De pe un camp micutz,scaldat in levantica,un porumbel imi daruieste-o floare,din care fac sute de flori imprastiate peste apa limpede,parfumul ei unindu-se cu cel de crintralucitoare,pana la luna si privesc pamantul de acolo. Privesc un lac intins,cu apa oglinda de argint...Privesc sute de crini albi inconjurandu-l,daruindu-i ofranda cate o petala cu parfum imbietor.de pe un camp micutz,scaldat in levantica,un porumbel imi daruieste-o floare,din care fac sute de flori imprastiate peste apa limpede,parfumul ei unindu-se cu cel de crin.Grupuri de licurici formeaza lanturi de lumina precum o pulbere magica din ceruri,precum o stea scindata in mii de bucatele,si se ascund apoi in padurea ce inconjoara blajin lacul fermecat.Dorinta e prea mare si simt cum fiecare nerv din corpul meu ma indeamna sa plonjez in aceasta mirifica existenta...M-arunc din ceruri plonjand in lacul ce-mi ingana chemarea...si ma ridic apoi la sufrafta lui,pasindu-i valurile precum fine flori de levantica,hranindu-ma cu iubirea ce zace in el,cu puterea naturii care ma face sa stralucesc,..nu stiu ce e cu mine,sunt un glob de lumina,de energie,pulsarea dorintei si simt cum toate florile se-ntorc spre caldura mea..Privesc ametita in jurul meu si vad apa ridicandu-se spre cer,in jurul meu,cuprinzandu-ma precum un sarpe,contopidu-se cu trupul meu si apoi...
liniste.Totul s-a stins,totul e doar bezna,totul e iluminat doar de luna.Licuricii au disparut,stelele sunt din nou niste simple puncte pe cer.e din nou...liniste.
Ma pierd in ea,nu mai pot ajunge la luna,nu mai pot visa,lacul dispare si totul e doar o amintire...dar in inima mea va ramane mereu frumusetea pe care am trait-o si care mi-a daruit iubirea facandu-ma sa stralucesc precum o forta a naturii,o frumusete pe care nimeni nu mi-a daruit-o...pana te-am cunoscut...pe tine.
Sunt ani lumina intre mine si cer,dar eu il simt aproape.o stea coboara,desprinzandu-se usor,pana la pamant,urmata de inca una,apoi inca una...pasesc sfioasa pe scara alba,sprivesc pamantul pe care il doresc de acolo.Privesc un lac intins,cu apa oglinda de argint...Privesc sute de crini albi inconjurandu-l,daruindu-i ofranda cate o petala cu parfum imbietor.De pe un camp micutz,scaldat in levantica,un porumbel imi daruieste-o floare,din care fac sute de flori imprastiate peste apa limpede,parfumul ei unindu-se cu cel de crintralucitoare,pana la luna si privesc pamantul de acolo. Privesc un lac intins,cu apa oglinda de argint...Privesc sute de crini albi inconjurandu-l,daruindu-i ofranda cate o petala cu parfum imbietor.de pe un camp micutz,scaldat in levantica,un porumbel imi daruieste-o floare,din care fac sute de flori imprastiate peste apa limpede,parfumul ei unindu-se cu cel de crin.Grupuri de licurici formeaza lanturi de lumina precum o pulbere magica din ceruri,precum o stea scindata in mii de bucatele,si se ascund apoi in padurea ce inconjoara blajin lacul fermecat.Dorinta e prea mare si simt cum fiecare nerv din corpul meu ma indeamna sa plonjez in aceasta mirifica existenta...M-arunc din ceruri plonjand in lacul ce-mi ingana chemarea...si ma ridic apoi la sufrafta lui,pasindu-i valurile precum fine flori de levantica,hranindu-ma cu iubirea ce zace in el,cu puterea naturii care ma face sa stralucesc,..nu stiu ce e cu mine,sunt un glob de lumina,de energie,pulsarea dorintei si simt cum toate florile se-ntorc spre caldura mea..Privesc ametita in jurul meu si vad apa ridicandu-se spre cer,in jurul meu,cuprinzandu-ma precum un sarpe,contopidu-se cu trupul meu si apoi...
liniste.Totul s-a stins,totul e doar bezna,totul e iluminat doar de luna.Licuricii au disparut,stelele sunt din nou niste simple puncte pe cer.e din nou...liniste.
Ma pierd in ea,nu mai pot ajunge la luna,nu mai pot visa,lacul dispare si totul e doar o amintire...dar in inima mea va ramane mereu frumusetea pe care am trait-o si care mi-a daruit iubirea facandu-ma sa stralucesc precum o forta a naturii,o frumusete pe care nimeni nu mi-a daruit-o...pana te-am cunoscut...pe tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu