UN SIMPLU PORUMBEL

Am prins din zbor un porumbel.
Nu s-a zbătut, nu s-a ferit
Mi-a fost aşa milă de el...
În ochi când m-a privit,
L-am mângâiat pe o aripă,
I-am spus în grabă un poem
Şi i-am şoptit: "Nu-ţi fie frică"!
N-am să te strig, n-am să te chem,
Nu-ţi fie teamă-acum de mine,
Aripa nu-ţi voi dezmembra,
De-acum depinde doar de tine
La ce-înălţimi mai poţi zbura.
Era de-un alb fermecător...
Aripile i-am sărutat...
Numai atât, iar azi de dor
Oftez într-una, neîncetat.
Un porumbel plin de dorinţă
Platonic m-a divinizat...
Aripa lui de suferinţă
Doar c-un sărut i-am vindecat,
Un sărut şi-o mângâiere,
Numai atât, nimic mai mult...
El zboară, eu zac de durere.
De-acum e-un porumbel adult,
E realist, chiar dacă zboară...
Nu toţi porumbeii-s perfecţi,
El a ales calea uşoară...
Eu am rămas printre poeţi. LIDIA SHILLER.