Schimbari .......(Povestea Ralucai)

(ACEASTA POVESTE APARTINE IN TOTALITATE UNEI PRIETENE VECHI CARE A DORIT SA-I AFISEZ PE BLOGUL MEU CEEA CE EA A SIMTIT SI A SCRIS!)Oamenii nu se schimba fundamental, ci doar pe ici pe colo. E ca si cum ai avea un patrat si ii rotunjesti putin colturile; in esenta tot un patrat ramane. Si totusi acele rotunjiri pot face diferenta.

Dupa ce iti imparti viata cu un om cinci ani, sa spunem, te astepti ca relatia respectiva sa dureze peste ani, peste distante, peste nou si peste vechi. Te gandesti ca legatura creata nu are cum sa se rupa prea usor.

Se intampla insa ca viata sa te contrazica.

Drumurile se despart si te trezesti brusc in locuri diferite, cu oameni diferiti, intr-o lume diferita.

Si nu e neaparat ca te schimbi sau ai alte gusturi sau interese, dar preocuparile si prioritatile prind alta forma.

Si, incet, aproape fara sa iti dai seama, legatura voastra se tine doar de firul amintirilor. Povestile zilnice de altadata se transforma intr-o intalnire cand si cand, apoi devine un telefon de ziua de nastere si de sarbatori, apoi un telefon pe an e de ajuns, iar in final bifam un scurt sms cu ocazii deosebite.

Nu uiti. Nu pot sa cred, de fapt nu vreau sa cred ca uiti. Oricate noutati ti-ar aduce viata in cale, sunt anumite relatii, anumiti oameni pe care nu ii poti sterge total.

Doar ca ceva, cumva, undeva s-a rupt. Si e trist. Pana la urma nu e nimeni vinovat, pur si simplu s-a intamplat.

Iar cand, intr-o zi, iti calci pe inima si iti spui "si ce daca eu am sunat de ziua lui/ei, dar in schimb am primit doar un sms sec de ziua mea" si pui mana pe telefon si suni iti dai seama ca totusi trecutul nu se mai poate intoarce si nici relua din punctul ramas. Si cand, dupa ce storci omul de toate informatiile bombardandu-l cu intrebari, si mai arunci si o invitatie la o cafea la care primesti un raspuns mai mult intr-o doara "da, cred ca ar fi dragut", inchei cu urari de dragul vremurilor de demult si inchizi telefonul cu si mai multa tristete.

Sa nu imi spuneti ca nu v-ati intalnit niciodata cu aceasta situatie. Ca nu aveti niciun vechi prieten care nu mai este la fel de prieten ca pe vremuri sau care intre timp a devenit mai mult o cunostinta. Ca nu exista macar o persoana careia sa ii duceti dorul stiind ca lucrurile nu mai stau la fel intre voi.

Eu stiu sigur ca am cel putin o persoana de care imi amintesc cu drag, cu care am impartit ani frumosi din viata, dar cu care azi nu mai impart decat amintiri ale unor timpuri de demult apuse. Si chiar daca povestesc cu drag despre ea, nu vad cum am putea sa mai fim la fel de buni prieteni ca odinioara. Nu ne-am certat, n-am avut nimic de impartit, doar ne-am dus in orase diferite; si cand ne-am regasit parca nici zambetul, nici privirea nu ii mai erau aceleasi. In mod sigur prietenia noastra nu mai era la fel de puternica.

Pur si simplu unele lucruri trebuie sa se intample intr-un fel anume.

Asa cum nu cred ca exista intamplari pe atat de intamplatoare cum ne par noua, la fel cred ca vata este asa cum trebuie sa fie, oricat de socanta, de dureroasa sau de nedreapta ni s-ar parea la un moment dat.
Si poate trebuie sa ne bucuram de ceea ce este frumos, mangaietor si cald in aceeasi viata pe care o traim. Sa ne bucuram de oamenii care ne ies in cale, care ne raman alaturi si care isi amintesc de noi cu drag.

Si sa zambim mai des. ( POZELE SUNT ALE RALUCAI SI II MULTUMESC PT INCREDERE!)