Cat de frumoasa este viata cand o privesti cu dragoste, nu cu ingaduinta; cand cuprinzi intreaga minune a naturii, fara speranta in suflet, fara ganduri. Caci aceasta inseamna sa privesti FRUMOSUL: sa-ti golesti mintea de toate vibratiile ce se propaga in Univers; sa te debarasezi de tristeti, de indoieli, chiar si de speranta. Cu alte cuvinte, sa fii una si aceeasi cu natura: MINUNATA, divina. Cand iubim ceva sau pe cineva, privim cu ochii unui estet.Vedem FRUMOSUL, omitem URATUL. Cand iubim, orbim. Dar este o cecitate inefabila, far’ de care am uita sa mai fim oameni: cu suflet, cu nevoi si dorinte de dincolo de chtonian (non-lumesti). Ce se intampla, in schimb, la antipodul starii creionate mai sus? Ce se intampla cand sufletul nostru e static, frust; cand nimic nu-l mai uimeste; cand nimic nu-l mai atrage? Zamisleste o atitudine animalica? Un behaviorism automatizat? Devine el insusi o nulitate? Mai mult ca sigur! El devine un neo-barbar!
Iubeste, cunoscand apoi ura. Bucura-te, stiind ce este dezamagirea. Fii fericit, constientizand ce este aceea tristetea. Niciodata nu lasa apatia, ignoranta sa-ti obnubileze ochii sufletului si ai mintii. Nu te lasa descurajat de cei care, dezamagiti de viata, au ramas surzi la cele mai profunde si autentice chemari ale sufletului lor.
Stati, asadar, sub cele mai inalte idealuri, ca sa deosebiti vointa lui Dumnezeu, ce e bine, frumos si desavarsit !
Iubeste, cunoscand apoi ura. Bucura-te, stiind ce este dezamagirea. Fii fericit, constientizand ce este aceea tristetea. Niciodata nu lasa apatia, ignoranta sa-ti obnubileze ochii sufletului si ai mintii. Nu te lasa descurajat de cei care, dezamagiti de viata, au ramas surzi la cele mai profunde si autentice chemari ale sufletului lor.
Stati, asadar, sub cele mai inalte idealuri, ca sa deosebiti vointa lui Dumnezeu, ce e bine, frumos si desavarsit !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu