NU E USOR SA FII PARINTE...........RECUNOSTINTA E CEEA MAI MARE RASPLATA............

. Cati, OAMENI oare dintre noi s-ar putea gandi profound la insemnatatea teologica, sufleteasca a acestuia, la insasi profunzimea pe care o raspandeste… FATA DE PARINTI....... Ne-am amintit vreodata oare de insasi existenta noastra? De unde provine fiecare dintre noi, dincolo de materialitatea lumeasca? Ne nastem, insa scopul care este? Caror persoane, sau carui ‘fapt’ datoram aceasta nastere a noastra? Ne luptam pentru existenta noastra, insa nu luptam pentru existenta omenirii in sine...Egoismul e cel ce lupta cu adevarat intotdeauna...Oare acele persoane care sunt demne sa-i numim PARINTI, nu merita o mica parte din lupta noastra? Mereu trebuie sa uitam de unde plecam, si sa ne amintim abia dupa apogeul gloriei vietii, bogatiei, puterii? Insa apogeul inimii, apogeul nasterii noastre cui i-l lasam? Ne plecam fruntea si inima la cea mai mica adiere a banilor, fara sa simtim CALDURA PARINTEASCA ce ne invata ca in viata nu banii sunt cei care aduc fericirea, ci sunt o mica ramasita a multumirii temporare... Altarul vietii cladit pe suferinta si povetele parintesti se poate darama la o mica incaierare a linistii noastre sufletesti cu goana dupa avere, dupa putere. Mereu, indiferent de cauzalitatea problemelor noastre, parintii sunt cei care ne iarta primii, dupa Dumnezeu. Ei sunt cei care inainte de toate, zambesc cu lacrimi de fericire la reintoarcerea noastra. Lumina ochilor este cea primordiala, si copii sunt lumina ochilor parintilor. A sti sa-ti pleci fruntea in fata parintilor, mereu, chiar daca tu esti cel ce are dreptate, inseamna ca stii ce inseamna dragostea parinteasca. Stii cu adevarat de ce te-ai nascut, pentru ce te-ai nascut, si cine ti-a dat viata. Parintii sunt PRIMA SPERANTA , de la care porneste insasi viata noastra, si ultima cea care doare intotdeauna, trebuie sa fim constienti ca minciuna si jicnirea fata de dansii sunt cele care dor . Insa parintii nu tin cont niciodata de toate acestea cand vine vorba de integritatea inimii familiale, de linistea sufleteasca si trupeasca a fiilor lor. Stii cu adevarat de ce te-ai nascut, pentru ce te-ai nascut, si cine ti-a dat viata. Parintii sunt PRIMA SPERANTA , de la care porneste insasi viata noastra, si ultima speranta, fie si in cea mai inversunata lupta cu viata, cu necazurile. Nu ai nevoie de cuvinte marete, de fala, de trufie, ci simplitatea inimii cu care le poti vorbi, inseamnsa sa te asculte; mereu vor fi acolo sa te ajute; mereu vor fi langa tine, chiar si daca nu vor putea face nimic...................RECUNOSTINTA E CEEA MAI MARE RASPLATA..................! SUNT SI EU MAMA A DOI COPII, LAVINIA SI EMILIAN ............ SI TOATA SARGUINTA MEA IN CEEA CE PRIVESTE EDUCATIA LOR , MI-AR ADUCE MULTUMIRI SUFLETESTI, DACA PE VIITOR VA EXISTA CA SI ACUM ........ RESPECTUL , !M-AS SIMTI MULT MAI IMPLINITA CA ''PARINTE''....................LIDIA SHILLER

ALATURI DE TINE ,VIATA MEA ARE FARMEC, ARE CULOARE................

__$$$$$______$$ $$$$____Credinta

_$$$$$$$$$__$$$$$$$$$$____Dragoste

$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$_____Fericire

$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$______Armonie
$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$_____Realizari

..._$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$_____Zambete

___$$$$$$$$$$$$$$$$$_____Sanatate

_____$$$$$$$$$$$$$______Bucurii

_______$$$$$$$$$______Soare

_________$$$$$____Prieteni

___________$____ Iubi... TE IUBESC MULT ALIN

INDEMN

Nu te lăsa învins de val, furtună
Când suflă înspre tine puternic
Tu să nu uiţi, mereu, pe urmă
Se vede soarele cucernic.

Nu te lăsa răpus de valul care
Are menirea să te inece.........,
Ci cu privirea înspre Soare
Să te înalţi mai sus de ape.

Să nu priveşti furtuna ca duşmanii,
Ci să te-ajuţi să urci mereu
Întocmai cum un vultur are aripi
Şi nu-i pasă de ea, nu i se pare greu......................LIDIA SHILLER.

NOI DOI, EU SI TU.

Daca am fi pietre nu am avea nevoie de cuvinte,daca am fi picaturi de ploaie nu am avea nevoie de lacrimi, dar suntem oameni si avem nevoie de dragoste oricat de departe ar fi ea si oricat de greu ne-ar fi sa ajungem la ea.LIDIA SHILLER.

TIMPUL

Privind spre cer calatoresc peste campii intinse pana la stele pe un cal negru precum cristalele de onix.plutesc usor pe versurile ,,only time" de Enya...Vreau sa zbor,departe de aceasta lume ingusta,departe de oameni,departe de rautate,departe de lipsa de dragoste intr-o lume in care totul imi imbata inima cu fericire...o lume dincolo de timp,o lume dincolo de durere.totul ne sta in putere,totul este posibil.De ce alegeti sa ramaneti aici cand putem crea paradisul nostru pe pamant?De ce alegeti sa suferiti cand puteti trai o viata de bucurii si iubire?De ce nu vreti sa ma urmati spre gloria care se afla doar la un vis departare de noi?...Ma-nchin fortat in fata lumii voastre,dar inima mea tanjeste inca dupa lumea lui.priviti in jurul vostru,voi nu vedeti cat e de seaca si goala aceasta realitate?...de ce nu stiti inca sa o infruntati?
Sunt ani lumina intre mine si cer,dar eu il simt aproape.o stea coboara,desprinzandu-se usor,pana la pamant,urmata de inca una,apoi inca una...pasesc sfioasa pe scara alba,sprivesc pamantul pe care il doresc de acolo.Privesc un lac intins,cu apa oglinda de argint...Privesc sute de crini albi inconjurandu-l,daruindu-i ofranda cate o petala cu parfum imbietor.De pe un camp micutz,scaldat in levantica,un porumbel imi daruieste-o floare,din care fac sute de flori imprastiate peste apa limpede,parfumul ei unindu-se cu cel de crintralucitoare,pana la luna si privesc pamantul de acolo. Privesc un lac intins,cu apa oglinda de argint...Privesc sute de crini albi inconjurandu-l,daruindu-i ofranda cate o petala cu parfum imbietor.de pe un camp micutz,scaldat in levantica,un porumbel imi daruieste-o floare,din care fac sute de flori imprastiate peste apa limpede,parfumul ei unindu-se cu cel de crin.Grupuri de licurici formeaza lanturi de lumina precum o pulbere magica din ceruri,precum o stea scindata in mii de bucatele,si se ascund apoi in padurea ce inconjoara blajin lacul fermecat.Dorinta e prea mare si simt cum fiecare nerv din corpul meu ma indeamna sa plonjez in aceasta mirifica existenta...M-arunc din ceruri plonjand in lacul ce-mi ingana chemarea...si ma ridic apoi la sufrafta lui,pasindu-i valurile precum fine flori de levantica,hranindu-ma cu iubirea ce zace in el,cu puterea naturii care ma face sa stralucesc,..nu stiu ce e cu mine,sunt un glob de lumina,de energie,pulsarea dorintei si simt cum toate florile se-ntorc spre caldura mea..Privesc ametita in jurul meu si vad apa ridicandu-se spre cer,in jurul meu,cuprinzandu-ma precum un sarpe,contopidu-se cu trupul meu si apoi...
liniste.Totul s-a stins,totul e doar bezna,totul e iluminat doar de luna.Licuricii au disparut,stelele sunt din nou niste simple puncte pe cer.e din nou...liniste.
Ma pierd in ea,nu mai pot ajunge la luna,nu mai pot visa,lacul dispare si totul e doar o amintire...dar in inima mea va ramane mereu frumusetea pe care am trait-o si care mi-a daruit iubirea facandu-ma sa stralucesc precum o forta a naturii,o frumusete pe care nimeni nu mi-a daruit-o...pana te-am cunoscut...pe tine.

EXISTA IN NOI UN SUFLET DE COPIL...............

Cand incepi o viata si incepi sa ai responsabilitati nimeni nu iti spune cat e de greu sa le iei...si nimeni nu iti spune daca vreodata sentimentul de sufocare va trece si daca te vei simti vreodata protejat si undeva in lumea asta va fi un loc in care nimic nu se va schimba spre rau oricat de departe vei fi de el,il vei avea mereu ca acasa.Nimeni nu iti spune daca vreodata,dintr-o privire,cineva va vedea teama din sufletul tau si dorinta de a fi tinut de mana pentru ca nu mai exista putere si curaj in fiinta ta.Nimeni nu iti spune daca vei avea mereu un loc unde sigur vei ajunge.Nimeni nu va stii vreodata sa iti spuna ce prieteni vei lasa in urma ce prieteni vor ramane cu tine pana la sfarsit.Suntem cu totii niste copii abandonati pe un pamant pustiu si trebuie sa gasim fiecare un firicel de soarta pe care va trebui sa-l urmam.Desi e un pamant plin de copii abandonati e totusi pustiu pentru ca intre acesti copii speriati nu se leaga niciodata nimic,sunt prea speriati ca sa mai poata avea incredere in altii,daca vor ajunge din nou sa fie abandonati?Poate lumea asta este o lume prea neagra pentru astfel de suflete,poate ar trebui sa fim lasati pe un alt pamant mai bland care sa ne vinedce ranile parasirii,ranile dorintei de a fi intelesi si vazuti,iubiti si protejati.
Si pentru toate aceste trairi si dorinte cuvintele sunt prea putine,un suflet de copil este un suflet care nu poate fi redat in simple cuvinte si deci...exista prea putine sanse sa fie inteles..........

DOUA INIMI SI CATEVA CUVINTE.............

Nu ma intreba de mine,nu ma intreba de norii care ascund un cer senin,nu ma intreba de trecut,nu ma intreba de noptile de iarna,de fulgii jucausi,de dorinta si de caldura,nu ma intreba nimic,nu vorbi si lasa-ma doar sa te privesc.
Nu vorbi,incearca doar sa te gandesti la mine si sa te trezesti langa inima mea.Nu-mi rosti numele,nu-mi spune ca stii cine sunt.Nu ma iubi si uita-ma,lasa-ma in urma ta,undeva mult in urma...incearca sa te prefaci ca nu exist si ca nu am existat vreodata.Incearca orice si vezi daca voi mai fi sau nu indragostita de tine,incearca orice si spune-mi apoi daca mai crezi sau nu ca te pot iubi.


Lasa faptele sa vorbeasca pentru noi si adormi te rog langa mine adormi in bratele mele care te tin strans parca au inmarmurit in jurul trupului tau.Nu ezita sa renunti la lupta,nu te va lovi nimic,nu te va mai lovi nimic. Sper doar sa pot destul sa iti protejez fiinta cu trupul meu si de ar fi sa mor pentru tine nu as regreta o secunda. Sunt doar ganduri care imi strabat uneori mintea si nu pot sa nu realizez ca devii din ce in ce mai esential pentru mine,am nevoie sa traiesc langa tine si sa te iubesc,incepe totul in legatura cu tine sa devina extrem de dependent,intim,parte din mine ca suflet si trup si sunt legaturi pe care nu le pot reda in cuvinte. Poate nu stii dar uneori ma intimideaza inteligenta ta,spiritualitatea ta si ma indragostesc de ea atat de mult.Tu,per ansamblu,esti atat de frumos conceput,minte si spirit,trup si suflet totul,totul.

Ehh dar nu mai conteaza tu oricum stii asta

FRANTURI DE GAND............

Nu exista aripi pierdute caci nu exista ingeri,si nu exista nimic decat oameni pe pamant.
Nu exista regrete caci nu exista greseli,un vis este un vis cand desi speri iti este frant
Nu exista rautate caci nimeni nu e cu adevarat bun,un om e bun doar cand e fara de pacat
Nu exista dezamagire caci nu exista speranta,doar dupa ce pierzi totul poti spune ,,am sperat"


E o frantura de gand dar totusi simt ca ceva trebuie spus pentru ca aveam cuvintele astea in mine si poate si o stare de blackout in care astern totul zdronc pe tapet.

AM PUTEA DA MAI MULT DIN NOI............

A-ti vazut vreodata cum se naste speranta in ochii celor deznagajduiti? Cum lumina in care se zbat fluturii de noapte ii atrage pana cand acestia se apropie prea mult si se ard.A-ti incercat vreodata sa puneti in fiecare coltisor de lume cate un vis si sa colorati totul cu culori vazute doar de voi?Pune-ti cate o speranta pentru fiecare coltisor din lumea voastra.Dar aveti grija sa nu sperati la lucruri prea mari.Dorinta de a fi cel mai bun nu va va face mai nobil,sau mai capabil,va poate dobora. Nu incercati sa fiti nimic mai mult sau mai putin decat fericit.Totul are un pret,si fericirea o merita oricine;joaca de-a fericirea este pedepsita conform legii. Echilibrul interior se poate regasii si in lucrurile pe care le atingeti in fiecare zi.Nu va lasati increderea in pasarea care va trezeste dimineata la geam;ea zboara si va fura ce este al vostru. Incearca sa nu urasti si sa nu iti doresti raul pentru a atrage atentie sau a face pe cineva sa sufere.Iti vei face rau tot tie.Cand inca poti sa fi copil fi copil.nu te va ajuta cu nimic sa iti scoti capul din lumea colorata a copiilor si sa pasesti pe lumea noastra.Ai timp,bucura-te de inocenta si invata cat mai mult sa te ridici atunci cand ai cazut.Lumea noastra ne tine mai mult timp la pamant si uneori chiar pentru totdeauna.Aminteste-ti ce ai facut peste zi si nu ezita sa recunosti ce ai gresit si ce ai indurat. Ezitarea si pretinderea te vor adancii in neantul confuz.Daca toti te pun la pamant stai jos cat e nevoie,nu te prefa ca nici nu te=au atins;tine-ti prietenii aproape si dusmanii si mai aproape.nu iti dorii sa nu se stie ce gandesti,o personalitate multipla sau puterea de a mintii prea mult se vor intoarce tot impotriva ta,fi tu si vei fi fericit.............

FATA ASCUNSA A PLACERII............

Placerea este cel mai dulce drog de pe pamant,cea mai discreta dar sigura inchisoare.Este pe cat de ascuns de ochii trecatorilor pe atat de la indemana oricui.Oamenii invata sa daruiasca placere...cum?Prin minciuni sau prin dezlantuirea propriilor dorinte si fantezii intr-o lume care in mod normal nu le ofera stabilitatea lumii lor.

Oamenii nu stiu uneori sa foloseasca placerea spre a creea fericire.O folosesc pentru a subjuga/invinge facand din ea un personal brand prin care isi afiseaza independenta si autocunoasterea.

Oamenii trebuie sa invete sa iubeasca... lIDIA SHILLER.

PLANSUL IUBIRII..........

Opreste-te o secunda in ploaie,pe o strada unde nu e nimeni.Lasa-ti parul desprins pe umeri si mergi prin ploaie,priveste cladirile;priveste singuratatea printre picaturile de ploaie si asculta melodia pe care o ingana de secole in neantul ei...sunt picurii de ploaie lovind asfaltul,sunt tunetele care se reflecta in fiecare zid.Puritatea picaturilor de ploaie te va curata de urmele de noroi si praf.Asteapta cu palma intinsa venirea lor si zambeste.Iubirea plange cu lacrimi de clestar pamantul. LIDIA SHILLER.

Fericirea......fiecare ne dorim sa traim clipe frumoase, dar ...'FERICIREA ADESEORI SE AFLA SUB COAJA UNEI CLIPE''...........................

Putem numara stele de pe cer din nebunie ori din plictiseala. Uneori din ambele motive. Insa de cele mai multe ori uitam sa ne numaram si pe noi… singura stea… singura planeta, singurul soare care conteaza !… Privim Universul cu o ciudata neincredere, de parca nu am putea concepe ca mai exista si alte lumi, si alte realitati, si alte locuri in care alte forme de oameni iubesc, urasc, ucid, traiesc… Astfel ca, realitatea ne izbeste necontenit cu partea ei ascunsa in umbra: Ceea ce nu vedem ne vede. Ceea ce nu simtim ne simte. Ceea ce nu ne lipseste ne apartine. Treptat, insa, lucruri pe care nu le vedem devin vizibile iar lucrurilor pe care suntem obisnuiti sa le avem incepem sa le simtim lipsa. Natura noastra ne spune ca omul este un sistem dinamic in care o infinitate de lucruri pe care le avem face schimb de materie si spirit cu o infintate de lucruri pe care nu le avem. Atat timp cat va exista un echilibru in acest sistem va exista si armonie. Insa omul este o fiinta haotica ce va tinde sa-si asume rolul cunoasterii si va claca in fata noilor infinituri de necunoastere pe care le va intrezari. Omul nu a fost creat pentru a fi fericit ci pentru a oscila intre nebunia descoperirii si plictisela de armonie. Fericirea este doar momeala ce-l va tine in cursa, pana la sfarsit!Numai daruind dragostea, fericirea va creste! LIDIA SHILLER.

POVESTEA DRAGOSTEI SI A NEBUNIEI.....

Demult, undeva pe Pamant, s-au adunat toate calitatile si simturile omenesti.

Cand Plictiseala a cascat pentru a treia oara, Nebunia, nebunatica ca intotdeauna, a propus: "Hai sa ne jucam de-a v-ati ascunselea!" Intriga si-a ridicat ispitita sprancenele, iar Curiozitatea, neputand sa se retina, a intrebat: "V-ati ascunselea? Ce mai este si aceasta? Este oare vreun joc?" Nebunia a explicat ca-si va acoperi ochii si va numara pana la un milion, in timp ce toti ceilalti se vor ascunde, iar cand numaratoarea va lua sfarsit, primul ce va fi gasit ii va lua locul si astfel jocul va continua...

Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforie, iar Bucuria a executat intr-atat de multe tumbe, incat chiar si Indoiala s-a lasat convinsa, ba mai mult, chiar si Apatia cea mereu bosumflata si neinteresata...

Insa nu toti au acceptat sa ia parte la aceasta activitate; Adevarul a preferat sa nu se ascunda: "De ce sa ma ascund, daca pana la urma tot voi fi descoperit?" Aroganta a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul ca ideea nu-i apartinuse), iar Lasitatea a preferat sa nu indrazneasca.

"Unu, doi, trei...", a inceput Nebunia sa numere.

Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca intotdeauna, s-a culcat in spatele celei mai apropiate pietre. Credinta s-a inaltat spre cer, iar Invidia s-a ascuns in umbra Triumfului, care, prin propriile sale forte, a ajuns in coroana celui mai inalt copac. Generozitatea aproape ca nu reusea sa se ascunda, fiecare loc pe care il cauta parand sa fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decat pentru sine. Un lac de cristal? Locul ideal pentru Frumusete! Scorbura unui copac? Locul perfect pentru Rusine! Zborul unui fluture? Minunat pentru Voluptozitate! Rafala unui vant? Locul magnific pentru Libertate! In sfarsit s-a ascuns intr-o raza de soare. Egoismul, dimpotriva, si-a gasit un loc convenabil chiar de la inceput, insa numai pentru el! Miciuna s-a ascuns la fundul oceanului (adevarata minciuna in realitate s-a ascuns dupa curcubeu!), iar Pasiunea si Dorinta in craterul unui vulcan. Neatentia... pur si simplu a uitat unde s-a ascuns... dar aceasta nu este atat de important!

Cand Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu isi gasise inca o ascunzatoare pentru ca fusese atat de ocupata.... pana cand a observat o tufa de trandafiri, si, profund impresionata, s-a ascuns intre flori.

"Un milion!" a numarat Nebunia si a inceput sa caute.

Prima pe care a gasit-o a fost Lenea, la numai trei pasi. Dupa aceasta, Credinta a fost auzita discutand cu Dumnezeu, iar Pasiunea si cu Dorinta au fost vazute facand vulcanul sa vibreze. Intr-o secunda, ea a gasit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit sa fie cautat, caci a iesit singur la iveala, dintr-un cuib de viespi.

Mergand atat de mult, i s-a facut sete, si venind inspre lac, a descoperit-o pe Frumusete. Cu Indoiala a fost si mai usor, caci aceasta sta cocotata pe un gard, neputand decide unde sa se ascunda. Astfel i-a gasit pe toti: Talentul - in iarba tanara, Frica - intr-o pestera intunecata, Minciuna - in spatele curcubeului (iarasi o minciuna... era totusi la fundul oceanului...), chiar si pe Neatentie, care a uitat pur si simplu de joaca.

Numai Dragostea nu putea fi gasita. Nebunia o cautase in fiecare tufaris, fiecare raulet, pe piscurile muntilor, si, cand era aproape gata sa renunte, a zarit tufa de trandafiri infloriti... Cu un tepus ea a inceput sa indeparteze crengutele ghimpoase, cand deodata auzi un strigat ascutit: spinii au impuns ochii Dragostei. Nebunia nu stia ce sa mai faca pentru a-si cere iertare, a plans, a rugat, a implorat si chiar s-a oferit sa-i fie ajutor si indrumator.

Incepand cu acea zi DRAGOSTEA E OARBA SI NEBUNIA O INSOTESTE MEREU!

DRAGOSTEA,IUBIREA INTR-UN CUPLU..........nimic nu e mai important decat sa simti prezenta celui drag langa tine , sa te simti iubit (a)!

Nu stiu daca pot vorbi despre fericire, pentru ca este un termen al carui sens nu cred ca il voi intelege, pe deplin, niciodata. Pot vorbi insa de o relatie bazata pe incredere, respect reciproc, iubire neconditionata, sentimentul de incredere ca barbatul pe care il ai alaturi este acolo, indiferent de ceea ce se intampla.
Sunt lucrurile care, din punctul meu de vedere, ma fac sa ma simt implinita intr-o relatie de cuplu. Sunt bucuroasa pentru toate lucrurile mici care fac viata in doi mai frumoasa - un film la care mergem impreuna, seara, dupa serviciu, discutiile noastre despre toate si nimic, o plimbare in parc, picoteala dinainte de culcare, in bratele lui si multe altele care ma ajuta sa simt ca locul meu este acolo;Atunci cand spun ca ;fericirea vine din lucruri marunte" nu te mint ....! Chiar si fericirea unui cuplu se construieste din lucruri marunte, pentru ca acele gesturi aparent neimportante ;cantaresc; infinit mai mult in comparatie cu orice. In definitiv, fericirea ne-o daruim chiar noi, iar daca nu am stiut asta pana acum, poate ca ar trebui sa invatam...;Iubirea e ca focul: cei dinafara vad fumul, iar cei dinauntru, flacara.; (Jacinto Benavente)
Iubirea... e sentimentul de baza, de la care pornesc toate... Iubirea este creatoare, iubirea stie sa ierte, iubirea este mereu rabdatoare... Fara iubire, n-ar exista dragoste, armonie, speranta, dorinta, dor si mai ales, n-ar exista fericire... Iubirea... ne tine in viata... tot ea ne invata sa iubim si sa pretuim frumosul...
De cele mai multe ori, confundam iubirea cu dragostea... Dragostea este doar un caz particular de iubire, plin de pasiune, vis, mister si fluturasi... Insa acest sentiment nu acopera intreaga arie a iubirii...
Iubirea este o mica parte din Divinitate, zidita in fiecare din noi... Iubirea e capabila de sacrificii mai mari decat dragostea.............LIDIA SHILLER