O palmă de carne cu suflet prea mare, cu forme neasemuite, cu ochi ce îţi pătrund până în cele mai adânci colţuri ale inimii. O lume haotică ce nu poate fi înţeleasă decât de o alta femeie – o mamă sau soră sau chiar prietenă bună. Un înger ce plânge, poate prea mult, când restul lumii nu reuşeşte să-i fie nici cel puţin o miime pe plac. O Fiinţă Divină, un Zeu, o minune creată doar pentru iubire, calm, pasiune. Lumină prea gravă, cu prea multă culoare, o rază de soare rătăcită pe o planetă întunecată, uitată cândva de timp. O cameră ferecată ce ştie unde-i e cheia, dar din prea multă grabă sau din a ei încăpăţânare nu vrea să-şi deschidă uşiţa spre neantul din exterior. O pulbere fină ce-ţi alunecă printre degete dacă pumnul în care o ţii nu e destul de strâns. O floare plăpândă, cu multe petale, în aşteptarea fluturelui perfect. O singură, simplă adiere-i ajunge şi lumea din jur se prăbuşeşte. Pasăre măiastră cu fulgi de speranţă căci dacă ţelu-i prea mare nici munte nici mare nu-i poate sta în cale. Stilou al destinului cu cerneală infinită, profet fără voinţă într-o lume neînţeleasă. Un demon, ispită când scopul îi este prea mare, cu colţi şi cu gheare să sfâşie, rupă când ceva infim îi stă în cale. Un şarpe cu aripi şi corn cu venin gata să-şi apere pruncul. O vulpe şireată cu mii de feţe ce crede că lumea o are la degetul mic. O vrăjitoare cu poţiuni mistice, adeptă a controlului minţii. Viciu pervers luminat de-o speranţă: iubire eternă, fără de compromis. Scorpion cu venin de cobră pe limbă şi-n minte, fulger pe timp de furtună, căci cearta-i motiv de răzbunare ce trebuie câştigată. Luaţi-o cum vreţi – o lume nebună, cu aventură, femeia e una: înger sau demon, furtună sau calm, mântuire sau osândă." LIDIA SHILLER
